Iona 2:6 M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
Acum la început de an, în loc să vă aduc mesaje și urări de bine pentru noul an, sunt nevoit să vă aduc câteva vești despre starea de sănătate a Teodorei care nu a fost tocmai bună totul culminând cu internarea de urgență la Spitalul Grigore Alexandrescu la Terapie Intensivă / secția chirurgie și o operație cu risc major de deces…
Deși în perioada sărbătorilor a fost puțin răcită - însă nimic ieșit din comun - totul a început în dimineața zilei de 3 ianuarie când în jurul orei 4 dimineața a început să țipe, să se agite și să se vaiete într-un mod pe care nu-l mai manifestase până atunci. Am încercat s-o calmăm, să stăm de vorbă cu ea, să-i dăm ceva de durere insă fără sorți de izbândă. Până în jurul orei 13 au continuat aceste stări moment în care am decis să sunăm și să mergem la doctorița de familie pentru un consult. Suspectam o indigestie pentru că a avut și câteva momente în care a vărsat puțin. În urma consultului efectuat nu a putut fi identificată vreo cauză anume rămânând în picioare suspiciunea noastră de indigestie cu dureri abdominale.
Am revenit acasă iar Teodora, epuizată de atâta durere și agitație, a adormit. Am crezut că este de bine însă … Spre seară am trezit-o încercând să-i dăm ceva să mănânce moment în care am văzut că reacțiile ei sunt din ce în ce mai mici, era palidă înspre vineție și când i-am pus mâna pe piept am constatat că inima bătea extrem de alert. Am pus aparatul să măsor saturația și pulsul și acesta era 180 (!!!) O tahicardie severă desi ea era în repaos total …
Am contactat o doamnă doctor, prietenă bună și un om al lui Dumnezeu (căreia îi datorăm, pot spune fără riscul de a greși, viața Teodorei) care în urma descrierii făcute de noi ne-a spus să mergem urgență la Spital fără a mai întârzia vreo clipă. Din acel moment a început…calvarul! Un calvar repetitiv pentru că fix în Ianuarie însă acum 10 ani, Teodora suferea cinci intervenții chirurgicale în Austria dintre care două pe cord deschis! (aici poți vedea Operația Teodorei la inimă)
În urma investigațiilor făcute – iar aici este iarăși mâna Domnului Isus manifestată într-o manieră supranaturală pentru că ceea ce urma să descoperim nu putea fi găsit atât de rapid (!!!) – Teodorei i s-a descoperit o hernie diafragmatică și ocluzie intestinală. Toate organele ei au migrat din abdomen către torace un intestin perforand diafragma!!!
A început lupta contra-cronometru pentru stabilizarea ei și deopotriva stabilirea momentului operator (care nu mai trebuia amânat nicio secundă). Totul s-a petrecut atât de fulger încât capacitatea noastră de reacție a fost pur și simplu paralizată!
Stând pe holurile spitalului în miezul nopții, aveam senzația că este un coșmar din care vrem să ne trezim dar nu reușim. Prognoza a fost una sumbră și ne-a fost comunicată direct: o veți pierde! Noi o vom opera însă nu știm dacă va rezista operației. Aproape 50% din copiii sănătoși dar diagnosticați cu astfel de afecțiune, mor. Condiția ei este mult mai gravă …. Am plâns, ne-am rugat și am făcut tot ceea ce mai poți face în astfel de momente! În față noastră se derula, din nou, un film dramatic pe care îl mai trăisem cu 10 ani în urmă. Inimi tremurânde, suflete zdrobite de durere, lacrimi care curgeau fără oprire, noduri în gât care îți taie răsuflarea … într-un cuvânt deznădejde și slăbiciune umană manifestată din plin – toate amestecate cu rugăciuni și cereri către Acela care poate să izbăvească indiferent de condiția în care ești! Era greu de acceptat că după o perioadă de sărbători relativ liniștite în care cu numai două zile înainte ne-am jucat, am râs și ne-am bucurat împreună, niciun indiciu nu trăda vreun simptom al acestor probleme, să vezi cum totul se năruie! Eram deja epuizați de finalul anului cu toate provocările avute atât în plan profesional cât și în plan personal. Nu știi însă niciodată cât mai poți atunci când spui că nu mai poți! Probabil de aici vine și expresia românească “Doamne, nu-i da omului cât poate duce!”
Marți (04 ianuarie) Teodora a intrat în operație de urgență. Se preconiza intervenția pentru miercuri dimineață deoarece se reușise puțină stablizare însă starea s-a agravat și nu a mai putut fi amânată intervenția. Doctorul care fusese de gardă în noaptea preluarii Teodorei nu cred că a mai apucat să plece acasă sau dacă a făcut-o nu cred că a stat mai mult de o oră pentru că a fost chemat imediat!
În timpul operației, în momentul tăierii acelei părți din intestin care perforase diafragma, toate funcțiile Teodorei s-au prăbușit intrând în șoc vagal (!!!) Numai intervenția miraculoasă a Domnului și abilitățile puse prin Duhul Sfânt chiar în acel moment în mintea și mâna medicilor au făcut ca Teo să fie... readusă la viață! Orele ce au urmat operației au fost critice. Ne-a fost comunicat, din nou si la fel de direct: nu știm dacă va rezista! Însă Domnul a făcut iarăși lucruri mari și nepătrunse!
Domnul a intervenit miraculos și prima noapte de după operație, cea cu riscul major, a trecut-o cu bine evoluția fiind, după afirmațiile doamnei doctor “nespus de bine!” A trecut cu bine și următoarea zi și noapte iar în această dimineață (07.01) se va efectua dezintubarea. Ne-am rugat și credem că Dumnezeu va lucra pentru restaurarea completă a stării de sănătate trupească a Teodorei!
Încă există riscuri de aceea continuăm să ne rugăm până în momentul în care Teo va intra în zonă sigură!
Am intrat la ea și i-am vorbit atât eu cât și Corina. A avut momente când a fost semitrează, reacționând la vocea noastră! Asistentele mi-au spus că are momente când, atunci când este redusă doza de sedare, trage de furtune și se agață de marginea patului încercând să se ridice! Vești care ne încurajează să credem că Domnul mai are multe de făcut cu ea și cu noi aici și că mărturia ei va încuraja multe inimi frânte și căzute în deznădejde! Teodora este o luptătoare, nu se dă bătută niciodată și cred că acesta este unul din multele lucruri pe care personal cred că le am de învățat de la ea.
Vă mulțumesc fiecăruia în parte pentru susținerea în rugăciune! Noi am fost blocați psihic și emoțional la un moment dat și pe fondul oboselii fizice...nu ne-am mai putut ruga! Am postat însă pe facebook despre starea Teodorei (paginile Christian Dragomir / Corina Maria Dragomir) și am citit rugăciunile scrise de voi la postările făcute. Atunci....ne-am mai putut ruga și noi...cu rugăciunile voastre! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă răsplătească fiecaruia în parte dragostea față de Teodora și atașamentul față de noi!
Dumnezeu să vă binecuvinteze!