TRAIESC DATORITA LUI . . .

header 06.jpg

DESPRE MINE . . .

header 03M-am nascut in 05 Aprilie 2010 intr-o conditie medicala declarata de medici, incompatibila cu viata. Diagnosticata cu Trisomia 18 (Syndrom Edwards), malformatie cardiaca complexa (DORV) si inca multe alte afectiuni depistate ulterior, am inceput din acel moment lupta pentru supravietuire. Puteti citi aici "Povestea mea" si totodata sa urmariti filmul complet al operatiilor la inima ! Sper sa pot fi o incurajare pentru toti cei care veti cunoaste povestea mea de viata !

 

ASOCIATIA LIDIA TEODORA DRAGOMIR

LTD final logo color

Asociatia "Lidia Teodora Dragomir" a fost conceputa ca un for public de monitorizare si evaluare a nevoilor copilului, in scopul de a angaja in mod organizat personalitati din tara si strainatate in vederea organizarii si extinderii unui sistem particular de ocrotire a copilului colaborand in acest sens cu institutiile de plasament specializate si cu diverse familii se se ofera voluntari pentru educarea si protejarea sociala a copiilor aflati in dificultate .

 ltd logo signature

Recuperare dificila 2

13. 11. 07
posted by: Christian Dragomir

recuperare dificila 01Nu am mai reusit sa scriu in ultimele zile deoarece nici starea Teodorei nu a fost prea buna si din pacate nici starea mea. Am avut anumite caderi psihice (nu de durata) insa multumim Domnului ca acum suntem mai bine. Ne este foarte greu s-o vedem pe Teo in starea in care este. Tuburi, fire, cabluri, branule si dincolo de ele evident durere si suferinta fizica la Teo si aceleasi lucruri insa sufletesti si la noi privind-o pe ea. 

Dupa aproximativ 6 zile de somn indus de la ultima operatie de marti 31 ianuarie, Teodora s-a trezit. Duminica, 05 februarie, chiar in ziua in care a implinit un an si 10 luni, Teodora a deschis ochii. Nu se trezise complet insa realiza putin din ceea ce se intampla cu ea. M-a privit si … a plans … 5 ore aproape in continuu … Se uita la noi si parca vroia sa ne spuna “ma doare, ma simt rau…” Nu puteam face nimic decat s-o mangaiam, sa-i vorbim, sa incercam sa ne jucam insa nimic nu a dat roade. Incerca sa scoata un sunet, sa planga in hohot insa durerea nu-i dadea voie sa se manifeste decat prin lacrimile care ii curgeau pe obraji. I-am sarutat lacrimile si…am plans impreuna cu ea.  A fost singurul mod de a-i arata ca suferim impreuna cu ea. Din cauza plansului si a agitatiei ii crescuse frecventa cardiaca la 190 de batai pe minut, febra la 39-40 iar asistentii de serviciu nu gaseau solutii. Am plecat spre casa cu inima franta. Ieri, situatia s-a repetat numai ca spre pranz, Teo a devenit nervoasa. (reactii pe care le au toti pacientii care stau sub somn indus sau chiar coma indusa, imediat ce se trezesc). Am incercat s-o linistim insa nu am reusit. Temperatura crescuse iar in jurul valorii de 40 iar frecventa cardiaca era de 195 de batai pe minut. I-au dat o doza de calmant (care trebuia s-o si adoarma pentru o ora, doua) si, vazand ca nu-si face efectul, dupa o ora i-au administrat o alta doza care a avut acelasi rezultat: Teo nu a adormit ci mai degraba a devenit si mai nervoasa. Ne uitam la ea si nu stiam ce sa-i mai facem. In jurul orei 21, am plecat spre casa lasand-o pe Teo pe mana asistentei de noapte. Nu mai puteam. Eram epuizati nu atat fizic cat psihic. Am lasat-o dand din picioare, din maini, dandu-si ochii peste cap … Am plecat de la ea daramati psihic. Parca nu se mai termina odata greutatile, chinurile…si ale ei si ale nostre.

Ne-am incurajat unul pe altul aducandu-ne aminte de un noiembrie 2010 cand Teo se afla intr-o situatie similara. Se decompensase foarte mult si nimeni nu-i mai dadea nicio sansa de supravietuire. Ba inca am mers si am cumparat si loc de veci pentru ca situatia era foarte grava. Daca atunci am sperat, macar ca eram in perspectiva mortii deoarece inima era neoperata si nu putea sa reziste prea mult la decompensare de pana la 40%, ne-am zis ca acum avem mult mai multe motive sa credem ca va fi bine deoarece acum suntem in perspectiva recuperarii si a vindecarii. Trebuie sa avem rabdare si incredere in EL.

recuperare dificila 02Azi dimineata am ajuns la spital si Teo dormea linistita. Pe monitor erau valori normale la toate semnele vitale. Am intrebat cum a fost azi noapte si asistentul ei mi-a spus ca a facut febra 40 si s-a agitat pana la ora 3 noaptea apoi…a obosit si a adormit. Cand a venit dr Mair, am aflat si motivul agitatiei si a febrei: Teo a facut pneumonie pe plamanul drept. I se administra deja antibiotic pentru asta si se vedea ca ii merge mai bine. Nu stiu cum a ajuns sa faca pneumonie in IntensivStation din AKH. Se pare ca se mai intampla si la case mai mari… insa nu pot reprosa nimic nimanui. Absolut tot ceea ce fac ei pentru Teo este fara grad de comparatie.

Cand s-a trezit, eram chiar in fata ochilor ei. I-a deschis si cand m-a vazut nu a mai plans ci m-a privit lung. I-am spus de ce este acolo si ce s-a intamplat cu ea, ca trebuie sa mai treaca putin timp pana se va reface din cauza operatiei…o sa vi se para ciudat insa expresia fetei arata ca intelege perfect ceea ce-i spun. Era calma. M-a prins de mana si a continuat sa ma priveasca. A intervenit asistentul vrand sa-i dea ceva medicatie insa vazand “tandreturile din priviri” mi-a spus “nu va deranjati, ma intorc eu peste cateva minute…”

In cursul zilei am aflat si care a fost procedura de operatie la inima. Exista un aparat care preia functiile inimii si ale plamanilor pe toata durata interventiei chirurgicale insa inainte de asta, sangele este scos total din organism, cu ajutorul acestui aparat. Ulterior, dupa ce este finalizata operatia, sangele este pompat inapoi insa in momentul trezirii pacientului, senzatia de durere este imensa.  Cel care mi-a povestit despre procedura de operatie suferise el insusi o interventie chirurgicala la inima chiar aici in AKH. Durerile persista si dupa o luna, chiar doua, imi spunea persoana respectiva. Nu poti tusi, nu poti vorbi, nu poti scoate un sunet iar secretiile care se acumuleaza pe gat si in piept devin o problema majora.

La plansul Teodorei am crezut ca este un simptom post-operator de depresie (pe care am inteles ca-l au si bebelusii si adultii deopotriva) insa dicolo de asta mi-am dat seama ca are dureri insuportabile si de aceea ii administreaza calmante si chiar o lasa sa doarma marea parte a timpului. Ea nu a suferit o interventie ci au fost doua la inima (dorv si indepartarea unei clapete), una la plamani (stenoza pulmonara), una la arcul aortic de la esofag si una la buric (fistula uraca). Prea mult … si acest prea mult a creat prea multa durere; insa…a trebuit.

Teo este o luptatoare si usor usor isi va reveni. Avem incredere in Domnul si avem incredere in ea. Continuam sa ne rugam (cu puterea pe care o (mai) avem) si credem ca Domnul, ceea ce a inceput va duce la bun sfarsit.

Share this post

Submit to FacebookSubmit to Google PlusSubmit to TechnoratiSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn

CONTACT US

christiandragomir

CRISTIAN DRAGOMIR

Presedinte
Asociatia Lidia Teodora Dragomir
Mobile: (+40) 773.795.826 RDS
           (+40) 724 644 197 Vodafone
Mail: office@lidiateodoradragomir.ro
       asociatialtd@gmail.com
                    corina dragomir

CORINA DRAGOMIR

Membru
Asociatia Lidia Teodora Dragomir
Mobile: (+40) 723.763.485 Vodafone
           (+40) 770.260.749 RDS
Mail: corydragomir@gmail.com
Favicon
Sos. Giurgiului nr.131 Bloc 1 Scara 4 Apartament 127
Sector 4 Bucuresti